- Information
- AI Chat
Posibilități de recuperare în tulburările de comportament la copii
Psihologia
Universitatea Spiru Haret Bucureşti
Students also viewed
Preview text
Posibilități de recuperare în
tulburările de comportament la
copii
Universitatea Spiru Haret
Faculatea de Psihologie și Științele Educației
Programul de studii Psihologie, I.F.
Anul de studii II
Disciplina Defectologie și Logopedie
Studenți:
- Stavăr Valentin
- Nedea Marin
- Ristea Anca
Comportamentul
Comportamentul este exprimarea exterioară a raportului individ-mediu.
În cazul copiilor, aceștia dezvoltă în contact cu mediul (familie, școală) diferite tipuri de comportamente, unele adaptative, altele dezadaptative, comportamente care se modifică sub influența dezvoltării psihogenetice, a mediului în care trăiec și nu în ultimul rând al temperamentului, ca premisă biologică.
Tulburările de comportament reflectă dezechilibre psihice, pe fond emoțional-volitiv, abateri de la normalitate și abateri de la normele morale, ieșind din sfera normalului, spre patologic.
Diferențele între normal, deviant și patologic au existat de-a lungul timpului, având diferite criterii de delimitare, de la o cultură la alta, de la o epocă la alta.
Principalele tulburări emoționale și de comportament cu debut în copilărie și/sau adolescență, conform DSM V sunt:
- tulburările de eliminare – (enurezis, encoprezis)
- tulburarea de conduită (opoziționismul)
- tulburări ale funcției sociale (tulburare reactivă de atașament, mutismul electiv)
- tulburările comportamentului alimentar la copil și adolescent (pica, ruminația, anorexia nervosa și bulimia nervosa)
Tulburarea de comportament constă într-un anumit tip de conduită ce include agresivitatea, lipsa autocontrolului, iritabilitate, dezvoltând la adolescenți anumite trăsături de personalitate specifice, ducând la deformarea imaginii despre libertate și o imagine de sine săracă în conținut.
Trebuie să ținem seama și de faptul că nu orice semn/simptom atestă prezența unei tulburări, de aceea sunt importante intensitatea, frecvența, dar și detresa rezultată.
Tinerii cu tulburări de comportament au probleme în relațiile afective, prezentând ostilitate, agresivitate sau neîncredere, au un grad scăzut de rezistență la frustrare și un sentiment puternic de devalorizare.
Tulburările de conduită duc și la modificări ale structurilor morale și la sentimente acute de injustiție, de cele mai multe ori atribuie comportamentele lor pe seama altor persoane. Mecanismele de apărare sunt dezvoltate pe rezistența la schimbare și încercarea de a descoperi punctele negative și slabe ale persoanelor pozitive, de valoare.
S-a constatat că, adesea, tulburarea TOS (opoziționist sfidătoare) dezvoltată la copii, precede tulburarea de conduită. Se ține cont de faptul că TOS este mai frecventă în familiile în care îngrijirea copilului nu este constantă și acordată de către o succesiune de figuri parentale substitutive (bone, bunici, vecini etc), unde există o inconsecvență în aplicarea regulilor.
Tinerii cu tulburare de conduită dezvoltă un deficit de maturizare socială, creează disfuncții la nivel psihic, iar interesele lor sunt superficiale, lipsite de substanță, vizând
Faptul că prevalența este în favoarea băieților, ar merge și în direcția unei etiologii hormonale.
Factorii psihologici - se manifestă adesea prin:
- tulburări de învățare,
- lipsa achizițiilor școlare,
- probleme de concentrarea atenției și hiperactivitate. Se observă că performanțele școlare sunt slabe la acești copii pentru că nu știu să se descurce cu autoritatea și nu-și pot exprima potențialul intelectual.
Sunt dovezi că funcționalitatea personalității copiilor cu tulburare de comportament este modificată. Ei au prea puține răspunsuri adecvate, puține abilități de negociere a conflictului, lipsă de control asupra emoțiilor, dificultăți în inhibarea impulsurilor.
Particularități ale mediului înconjurător, factori sociali, familiali- reprezintă cauzele cele mai frecvente, începând de la neînțelegerile intrafamiliale (divorțuri, absența, neînțelegeri cu mama, etc), până la factori ecologici generatori de subcultură (pseudolabilitate mentală a părinților, influența normei de grup, etc).
Din punct de vedere a factorilor familiali, mai amintim și:
- funcționare defectuoasă în ceea ce privește comunicarea și în stabilirea relației cu copilul;
- agregare familială a unor tulburări (abuz de alcool, droguri, probleme psihiatrice, dezacord marital);
- tulburare de personalitate antisocială la unul dintre părinți;
- copilul maltratat, neglijat, abuzat.
Tipologie - manifestări
Tulburările de conduită trec de la derapaje comportamentale, fără pericol social, la acte delicvente propriu-zise:
Agresivitatea față de oameni și animale,
Distrugerea proprietății,
Furtul (care, de obicei, începe din familie) și înșelăciunea. Totodată se manifestă prin serioase încălcări ale normelor/regulilor:
Copilul chiulește de la școală,
Copilul adesea se întoarce acasă târziu, mult peste ora stabilită de părinți,
Copilul a fugit de acasă de cel puțin două ori în timp ce locuia cu părinții (îngrijitorii) fără să se întoarcă, pentru o perioadă mai lungă.
Simptomatologia tulburărilor de comportament are o gamă mare de manifestări în funcție de vârstă, sex, factori de mediu, stadiu de dezvoltare. În afară de cele enumerate mai sus, mai cuprinde:
- minciuna,
- instabilitatea,
- irascibilitatea, impulsivitatea,
- eșecul școlar,
- incendiile voluntare,
- dependența de alcool sau/și droguri,
- devierile sexuale,
- autopedepsirea,
- suicidul și tentativa de suicid.
Posibilități de recuperare
Pentru o rezolvare în sensul recuperării este importantă stabilirea corectă a cauzelor, modul în care acestea s-au produs, inclusiv stabilirea aspectelor clinice.
În cazul psihoterapiei se impune o evaluare atentă, în scopul formulării unui diagnostic. Psihologul ar trebui să înțeleagă personalitatea copilului, temerile și angoasele sale, vulnerabilitățile și mecanismele de apărare puse în joc, dar și forța sa, resursele de care dispune, mecanismele sale de coping.
În cazul copilului este important să înțelegem locul micului pacient în sistemul familial, dinamica acestui sistem, felul în care este afectat și cum am putea să îl ajutăm.
De multe ori, simptomele copilului vorbesc nu doar despre el, ci despre întreg sistemul familial.
Acest lucru este valabil, mai ales, pentru tulburările afective, dar sigur că influențează și modul în care se exprimă, dar și posibilitățile de recuperare pentru alte tulburări (de exemplu, tulburările specifice de învățare).
În toate aceste cazuri nu se poate face abstracție de climatul familial în care se dezvoltă copilul.
Există 2 aspecte terapeutice:
- Primul aspect terapeutic constă în aspectul profilactic, ce include:
- inteligența peste medie
- câțiva prieteni cu activitate pro-socială
- răspuns bun la pedeapsă
Bibliografie
- Monica Delicia Avramescu, Defectologie şi logopedie. Manual in tehnologie IFR-ID, Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti, 2013
- American Psychiatric Association, Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorders, Fifth Edition (DSM-5), American Psychiatric Association, Arlington, VA, 2013
- Ruxandra Răşcanu, Psihologia comportamentului deviant, Editura Universităţii Bucureşti, 1994
- G. Sion, Psihologia dezvoltarii, dezvoltarea copilului si adolescentului, Editura FRM, București, 2013
Posibilități de recuperare în tulburările de comportament la copii
Course: Psihologia
University: Universitatea Spiru Haret Bucureşti
- Discover more from:PsihologiaUniversitatea Spiru Haret Bucureşti220 Documents
- More from:PsihologiaUniversitatea Spiru Haret Bucureşti220 Documents
