- Information
- AI Chat
Curs 4 Contabilitate
Contabilitate Accounting
Recommended for you
Related Studylists
SesiunePreview text
ANALIZA ȘI ÎNREGISTRAREA OPERAȚIUNILOR ECONOMICO-
FINANCIARE
Contul
Reguli de funcționare a conturilor
Analiza contabilă a operațiilor economico-financiare
Stornarea
Închiderea conturilor
Contul Contul este un procedeu al metodei contabilității cu ajutorul căruia se evidențiază toate majorările, micșorările și se reflectă situația la un moment dat pentru fiecare element patrimonial. Pentru fiecare element de bilanț și al contului de rezultat patrimonial se deschide câte un cont. Forma cea mai simplă de prezentare a contului este sub forma literei T și reprezintă un punct de plecare pentru studiul partidei duble. Structura contului În structura contului sunt cuprinse următoarele elemente:
- Titlul (denumirea) și simbolul contului;
- Debitul și creditul;
- Explicația tranzacțiilor înregistrate în cont;
- Rulajul (mișcarea) contului;
- Total sume debitoare și creditoare ale contului;
- Soldul contului. Schema, sub forma literei T, a contului, se prezintă astfel:
Pentru conturi de activ și conturi de cheltuieli:
Pentru conturi de pasiv (capitaluri și datorii) și conturi de venituri:
Titlul și simbolul. Pe linia orizontală a T-ului sunt scrise titlul și simbolul cifric ale contului. În general, denumirea unui cont reflectă obiectul înregistrat în contul respectiv.
Sold inițial creditor
Debit 401 Furnizori Credit
Rulaj debitor (micșorări) Total sume debitoare
Rulaj creditor (majorări) Total sume creditoare Sold final creditor
Sold inițial debitor
Debit 531 Casa Credit
Rulaj debitor (majorări) Total sume debitoare
Rulaj creditor (micșorări) Total sume creditoare Sold final debitor
Debit și credit. Partea stângă a oricărui cont este denumită debit iar partea dreaptă este denumită credit. Sumele trecute în partea stângă sunt debitoare, iar cele din partea dreaptă creditoare. A debita un cont înseamnă a înregistra o sumă în debitul contului, iar a credita un cont înseamnă a înregistra o sumă în creditul contului. Legătura între debitul (D) și creditul (C) conturilor, stabilită cu ocazia înregistrării operațiilor economice în conturi, poartă denumirea de corespondența conturilor, iar conturile care reflectă o astfel de legătură se numesc conturi corespondente. Rulajul. Mișcarea sau sumele înregistrate succesiv într-o perioadă de gestiune în debitul sau creditul unui cont ca urmare a creșterilor și micșorărilor determinate de operațiuni economico-financiare reprezintă rulajul contului. Acesta este de două feluri: rulaj debitor și rulaj creditor. Rulajul debitor reprezintă totalitatea înregistrărilor efectuate în debitul unui cont într-o perioadă de gestiune. Rulajul creditor reprezintă totalitatea înregistrărilor efectuate în creditul unui cont într-o perioadă de gestiune. Total sume. Totalul sumelor unui cont este de două feluri: total sume debitoare și total sume creditoare. Prin adunarea rulajelor debitoare sau creditoare cu sumele care exprimă, în partea de debit sau de credit, soldul inițial reflectat de cont la începutul perioadei de gestiune, se obțin total sume debitoare (TSD) și total sume creditoare (TSC) ale contului rspectiv. Soldul. Existentul valoric stabilit la un moment dat la elementul pentru care s-a deschis contul reprezintă soldul contului. Astfel, dacă totalul sumelor debitoare din cont este mai mare decât totalul sumelor creditoare, contul are sold debitor (SD), iar dacă totalul sumelor creditoare este mai mare decât totalul sumelor debitoare, contul are sold creditor (SC). Soldurile se stabilesc de regulă, la sfârșitul perioadei de gestiune, reprezentând solduri finale (SF) care, la începutul perioadei următoare de gestiune apar ca solduri inițiale (SI). Relațiile de calcul pentru sold sunt:
SFD = TSD – TSC, când TSD > TSC
SFC = TSC – TSD, când TSC > TSD
Reguli de funcționare a conturilor Regulile de funcționare a conturilor au drept scop să stabilească partea contului (debit sau credit) în care urmează să se înregistreze soldul inițial existent în fiecare cont la deschiderea acestuia, modificările (creșteri sau micșorări) valorii elementului la care se referă contul, determinate de operațiile economice și soldul final al conturilor existent la închiderea acestora la sfârșitul unei perioade. Prima regulă care trebuie reținută este aceea că:
- Toate conturile de activ încep să funcționeze prin a se debita și se debitează cu soldul inițial al conturilor de activ;
- Conturile de pasiv (capitaluri și datorii) încep să funcționeze prin a se credita și se creditează cu soldul inițial al conturilor de pasiv (capitaluri și datorii). A doua regulă importantă este aceea că:
- Toate conturile de activ și cheltuieli înregistrează în debit creșterile (intrările) elementelor de active și cheltuieli; iar
- Toate conturile de pasiv (capitaluri și datorii) și venituri înregistrează în credit creșterile (intrările) de capital, datorii și venituri. A treia regulă de funcționare este aceea că:
Suma Cont debitor = Cont creditor Suma
Rezultă că scopul final al analizei contabile îl constituie întocmirea formulei contabile, pe baza căreia se înregistrează operațiunile în contabilitate. Exemplu: În baza statului de salarii, se înregistrează reținerea de la salariați a impozitului pe venitul din salarii (16%) în sumă de 1 lei. Analiza contabilă:
- Natura operațiunii: reținerea impozitului pe venitul din salarii.
- Modificarea elementelor bilanțiere: Impozitul pe venitul din salarii – element de pasiv – creștere (P+) Personal – remunerații datorate – element de pasiv – micșorare (P-)
- Stabilirea conturilor corespondente și aplicarea regulilor de funcționare a conturilor: Contul: Impozitul pe venitul din salarii – (P+) se va credita (C) Contul: Personal – remunerații datorate – (P-) se va debita (D)
- Formula contabilă:
1 Personal – remunerații datorate = Impozitul pe venitul din salarii 1.
Formula contabilă exprimă, sub formă grafică, modificările pe care le determină fiecare operațiune pe baza dublei înregistrări, sub formă de egalitate valorică. Structura formulei contabile se reflectă prin:
- Conturile corespondente;
- Semnul “=”;
- Semnul “%”, utilizat în înțelesul de “următoarele”, atunci când în formula contabilă intră în corespondență mai mult de două conturi;
- Sumele. În funcție de numărul conturilor corespondente care compun formula contabilă, putem avea:
- Formule contabile simple; și
- Formule contabile compuse. În cazul formulelor contabile simple, operațiunea generează modificări numai la două elemente bilanțiere, un cont care se debitează și un cont care se creditează. Modelul este de forma:
Suma Cont debitor = Cont creditor Suma
În cazul formulei contabile compuse, tranzacția generează modificări la mai mult de două elemente bilanțiere, astfel:
- Două sau mai multe conturi care se debitează și un cont care se creditează. Modelul este de forma:
Suma % = Cont creditor Suma Conturi debitoare
- Un cont se debitează și două sau mai multe conturi se creditează. Modelul este de forma:
Suma Cont debitor = % Suma Conturi creditoare
- Stornarea Erorile contabile și corecția acestora Înregistrările contabile nu pot fi corectate prin ștergerea sau tăierea sumelor înregistrate în conturi și înscrierea sumelor corecte. Un mod specific contabilității de corectare a erorilor intervenite la înregistrarea operațiunilor în conturi este reprezentat de operațiile de stornare. Astfel, formulele contabile de stornare (de corectare) pot fi:
- Formule contabile de stornare în negru;
- Formule contabile de stornare în roșu. Formulele contabile de stornare în negru constau în anularea înregistrării efectuate anterior greșit, prin inversarea conturilor corespondente din formula contabilă respectivă și apoi întocmirea și înregistrarea formulei contabile corecte. Formulele contabile de stornare în roșu constau în anularea unei formule contabile efectuate anterior greșit prin întocmirea și înregistrarea unei noi formule contabile similară cu cea eronată, însă cu sumele înscrise în roșu (sau în chenar, sau cu semnul “-„). Înscrierea unei sume în roșu are semnificația în contabilitate a unor valori cu semnul “-„, având ca efect anularea sumei înscrisă anterior în mod eronat. Exemplu: Înregistrarea reținerii impozitului pe venitul din salarii se face eronat, după cum urmează:
1 Casa = Impozitul pe venitul din salarii 1.
Această operațiune trebuie stornată: Stornarea în negru presupune: 1) Anularea operațiunii efectuate greșit, prin inversarea conturilor corespondente:
1 Impozitul pe venitul din salarii = Casa 1.
- Întocmirea și înregistrarea formulei contabile corecte:
1 Personal – remunerații datorate = Impozitul pe venitul din salarii 1.
Curs 4 Contabilitate
Course: Contabilitate Accounting
University: Academia de Studii Economice din București
This is a preview
Access to all documents
Get Unlimited Downloads
Improve your grades
