- Information
- AI Chat
Plan National de Preventie a Suicidului 0079280001461915251
International economics (DOMINICK SALVATORE)
Meiktila University of Economics
Preview text
Strategia Națională de Prevenire a Suicidului în România Capitolul I. Introducere 1) Suicidul – problemă majoră de sănătate publică în România 2) Ce determină suicidul? 3) Care sunt factorii de protecție împotriva sinuciderii? 4) Cine moare prin sinucidere? 5) Justificarea elaborării acestui document 6) De ce România ar trebui să implementeze un Plan Național de Prevenire a Sinuciderii? 7) Iniţiative curente de prevenire a sinuciderii în România. 8) Strategii Naționale de Prevenire a Sinuciderii aplicate în diferite țări ale lumii Capitolul II. Principiile directoare ale Strategiei Naționale de Prevenire a Suicidului Capitolul III. Scopuri şi obiective A. Scop: Conștientizare și înțelegere Obiectivul 1: Promovează conștientizarea la nivel naţional că sinuciderea și comportamentul suicidar sunt problema noastră, a tuturor, și pot fi prevenite. Obiectivul 2: Dezvoltă informațiile de interes public. Obiectivul 3: Dezvoltă un suport amplu pentru prevenirea sinuciderii, intervenție și postvenţie. Obiectivul 4: Promovează dispozitivele de intervenţie la distanță dedicate prevenirii sinuciderii și promovării sănătății mintale. Obiectivul 5: Dezvoltă și implementează o strategie pentru a reduce stigmatizarea, care urmează să fie asociată cu toate activitățile de prevenire a sinuciderii, intervenție și doliu. Obiectivul 6: Sporeşte cunoștințele mass-media în ceea ce privește sinuciderea. B. Scop: Prevenţie, intervenţie şi postvenţie Obiectivul 1: Dezvoltă, implementează și susține programele comunitare de prevenire a sinuciderii, intervenție și postvenție, respectând diversitatea și cultura la nivel local și regional. Obiectivul 2: Reduce accesibilitatea la mijloacele de suicid și letalitatea metodelor de sinucidere. Obiectivul 3: Formarea profesioniştilor. Obiectivul 4: Dezvoltă și promovează practici clinice și profesionale eficace (strategii eficiente, standarde de îngrijire) pentru a veni în sprijinul pacienţilor, familiilor și comunităților. Obiectivul 5: Intensifică acțiunile de formare a voluntarilor și a personalului sanitar pentru recunoașterea factorilor de risc, semnelor de avertizare și a comportamentelor de risc şi pentru furnizarea de intervenții în criză și acţiuni de postvenţie eficiente. Obiectivul 6: Îmbunătățeşte accesul într-un continuum de îngrijire în care sunt incluse serviciile medicale şi familiile. Obiectivul 7: Prioritizează intervenția și furnizarea de servicii pentru grupurile cu risc ridicat, cu respectarea unicităţii locale, regionale și teritoriale. Obiectivul 8: Creşte intervenția și sprijinul în criză. Obiectivul 9: Îmbunătățeşte, dezvoltă și comunică dispozitivele de intervenţie la distanță dedicate prevenirii sinuciderii și prevenirii / promovării sănătății mintale. Obiectivul 10: Previne izolarea socială și stresul psihologic. Obiectivul 11: Crește numărul serviciilor și sprijinul pentru cei îndureraţi de sinuciderea unei persoane apropiate și pentru cei care au încercat să se sinucidă. Obiectivul 12: Crește numărul de activități de prevenţie primară. Obiectivul 13: Consolidează prevenirea sinuciderii în mediul instituţional. C. Scop: Dezvoltarea și transferul cunoștințelelor Obiectivul 1: Îmbunătățeste și extinde sistemele de supraveghere a comportamentelor suicidare. Obiectivul 2: Promovează și susține elaborarea unor instrumente de evaluare eficace. Obiectivul 3: Promovează și dezvoltă cercetarea legată de sinucidere. Obiectivul 4: Crește oportunitățile de raportare a cazurilor de suicid şi comportament suicidar. Obiectivul 5: Monitorizează şi animă programul de acţiuni de prevenire a sinuciderii. Capitolul IV. Finanțare și suport Obiectivul 1: Crește finanţarea şi suportul pentru toate activitățile care fac parte din Strategia Națională de Prevenire a Sinuciderii în România. Obiectivul 2: Asigură accesul la servicii corespunzătoare și adecvate de sănătate și de recuperare pentru întreaga populaţie, în conformitate cu Legea Sănătăţii Mintale şi a Protecţiei Persoanelor cu Tulburări Psihice (Legea 487/2002). Obiectivul 3: Asigura si armonizeaza prevederile legale referitoare la suicid. 2) Ce determina suicidul? Sinuciderea este definită ca luarea intentionată a propriei vieţi. Este punctul final și cel mai sever de-a lungul unui continuum de comportamente de auto-agresiune.(1)Termenul mai larg de comportament suicidar include, de asemenea, comportamentele auto-provocate cu potențial dăunător.(2) În mod evident, este important să se monitorizeze întreaga gamă de comportamente auto-dăunătoare deoarece acestea pot indica un risc crescut de sinucidere în viitor. Sinuciderile pot fi ascunse din datele statistice, putând fi considerate supradoză letală de medicamente sau droguri ilegale, coliziuni auto sau incidentele în care un individ se angajează printr-un comportament ce îi pune viața în pericol. Cauzele sinuciderii sunt complexe cu variaţii individuale și între grupuri de vârstă, culturale, rasiale și etnice, riscul de suicid fiind influențat de factori biologici, psihologici, sociali, de mediu și culturali (Tabelul 1). Tabelul 1: Factori de risc pentru sinucidere Factori de risc bio-psiho-sociali - Tulburări psihice, în special tulburări de dispoziție, schizofrenie, tulburări de tip anxios și tulburări de personalitate - Tulburări legate de abuzul de alcool şi de alte droguri - Disperarea - Tendinţe impulsive şi/ sau agresive - Istoric de traume sau abuz - Unele boli fizice severe - Tentativă de suicid anterioară - Istoric familial de suicid Factori de risc ambientali - Pierderea locului de muncă sau pierderi financiare - Pierderea unei relaţii sau a statutului social - Acces facil la o metodă letală - Locuri celebre de sinucidere aflate în apropiere, care au influență prin contagiune Factori de risc socio-culturali - Lipsa de sprijin social și sentimentul de izolare - Stigma faţă de comportamentul de a solicita ajutor - Bariere în calea accesului la servicii medicale, de sănătate mintală și de tratament pentru abuzul de droguri - Convingeri religioase și culturale (de ex., credința că sinuciderea este o rezoluție nobilă pentru o dilemă personală) - Expunerea la sinucidere prin intermediul mass-media și influența altora care au murit prin suicid Multe persoane cu tentative de sinucidere sau suicid complet au avut una sau mai multe semne de avertizare înainte de moarte (Tabelul 2). În timp ce semnele de avertizare se referă la mai multe semne imediate sau simptome la un individ, factorii de risc pentru sinucidere sunt în general factori pe termen lung, care sunt asociate cu o prevalenţă mai mare a sinuciderii în populaţie.(3) Recunoașterea semnelor de avertizare are un potenţial mai mare de prevenire și intervenție imediată, atunci când cei care sunt în poziția de a ajuta știu cum să reacționeze în mod adecvat. Sentimentele de inutilitate și o incapacitate de a face schimbări pozitive în viaţă sunt doi precursori psihologici consistenţi ai comportamentului suicidar.(4,5) Mulți dintre cei care mor prin suicid sunt descrişi de familie sau prieteni ca fiind deprimaţi sau ca având probleme cu un actual sau fost partener intim. Trauma are un impact semnificativ asupra riscului de suicid pe întreaga durată de viaţă. Un studiu efectuat la o clinică de sănătate din San Diego, la care au răspuns 17 de pacienţi, a relevat că o istorie de experienţe adverse în copilărie[ACE] a fost asociată cu o creștere semnificativă în prevalența tentativelor de sinucidere.(6) De exemplu, persoanele care declară că părinții lor au divorțat sau s-au separat au fost de două ori mai susceptibile de a avea o tentativă de sinucidere, iar cele care au fost abuzate emoțional în copilărie au fost de cinci ori mai susceptibile sa aibă o tentativă de suicid. Pentru fiecare experienţă adversă suplimentară, riscul de tentativă de sinucidere a crescut cu aproximativ 60%. Probabilitatea de tentative de suicid în copilarie /adolescentă și la adulți a crescut odată cu creşterea scorului experienţelor adverse din copilarie. Un scor ACE de cel puțin 7 a crescut probabilitatea tentativelor de suicid în copilarie/ adolescenţă de 51 de ori și de 30 de ori la adulți (P <0). De asemenea, acest studiu a constatat o prevalenţă ridicată a depresiei şi abuzului de substanţe, ceea ce sugerează că o istorie de experiențe negative în copilărie este asociată cu o serie de consecințe negative. Tabelul 2: Semne de avertizare pentru suicid Semne de ideație suicidară acută: Amenință să se rănească sau să se omoare Caută modalități de a se sinucide, de exemplu, solicită accesul la pastile, arme sau alte mijloace de suicid Vorbeşte sau scrie despre moarte, a muri sau sinucidere, dacă acest lucru este neobișnuit pentru acea persoană Semne suplimentare de avertizare: Exprimă sentimente de inutilitate Arată furie sau mânie sau caută răzbunare Acţionează neglijent şi se angajează în activități riscante, aparent fără să se gândească Se simte prins - că nu are nici o cale de ieșire Crește utilizarea de alcool sau de droguri Prezintă retragere socială, nu se mai întalneşte cu prietenii, familia Prezintă anxietate, agitație, insomnia sau doarme tot timpul Afișează schimbări dramatice ale stării mintale Exprimă că nu are nici un motiv pentru a trăi, nici un sens sau scop în viață 3) Care sunt factorii de protecție împotriva sinuciderii? Factorii de protecţie pot reduc riscul de sinucidere prin contrabalansarea unora dintre factorii de risc (tabelul 3). Examinând populațiile cu rate de sinucidere mai mici putem înțelege potențialii factorii de protecție, pe care să ne axăm în strategiilor de prevenire. Factorii sociali (inclusiv religioşi), politici și economici ar putea explica ratele diferite de sinucidere în diferite ţări. Conform Organizației Mondiale a Sănătății, cea mai mare rată de suicid din lume este în Guyana (44) și cea mai mică în Siria şi Arabia Saudită (0). Diferențele între ratele tulburării depresive, consumul de alcool, procentul de persoane în vârstă, nivelul de izolare socială, și religiozitate, toate pot influenţa rata suicidului.(7) În România, rata suicidului la femeile de vârstă mijlocie este foarte mică. Diferențele socio-culturale între grupurile de populație și dintre indivizi pot fi determinate de o serie de factori, precum: conectarea socială, relațiile de familie, starea civilă și participarea la activități religioase și credințe (inclusiv atitudini morale negative faţă de sinucidere). Tabelul 3: Factori de protecție împotriva sinuciderii Îngrijire clinică eficientă pentru tulburări mintale, fizice și abuz de substanțe Acces ușor la o varietate de intervenţii clinice şi de consiliere pentru cei care solicită ajutor Acces limitat la mijloacele de sinucidere extrem de letale Legături puternice cu familia și sprijin comunitar Sprijin prin relații de îngrijire medicală și a sănătății mintale Abilități în rezolvarea problemelor, conflictelor, precum și rezolvarea nonviolentă a disputelor Convingeri religioase și culturale care descurajează sinuciderea și sprijină auto-conservarea 4) Cine moare prin sinucidere? A doua perioada in care are loc o usoara crestere a ratei suicidului este 2005-2010, in care rata suicidului total creste cu 7%, iar la barbati rata suicidului creste cu aproape 13%, in timp ce rata suicidului la femei nu inregistreaza modificari semnificative. In perioada 1990-2011 raportul rata suicidului la barbati/femei creste cu 98%, rata suicidului la femei scade cu 24%, iar rata suicidului la barbati creste cu aproape 55% Figura 2 suicidului la 100 000 in functie de sex, Romania 1990-2011 25 21 20 20 15 13 22 20 12 20 12 12 12 4 4 4 4 4 4 4 4 5 3 1995 2000 2005 2010 2011 Femei Raport B/F 11 109 4 5 2 0 1990 Total Barbati (Obţinut prin prelucrarea tabelelor Extract population data by country, year, sex and age si WHO Mortality Database) (9,10) Rata sinuciderii crește în mod semnificativ odată cu vârsta. În România, adulții cu vârsta între 45- 54 de ani au cea mai mare rată a sinuciderii, 37/100 000 locuitori. Din cele 2721 de persoane care s-au sinucis în anul 2013, peste 50% au fost adulți între 36 și 65 de ani. (Figura 3). Figura 3. Rata suicidului în România la 100 de locuitori în funcţie de sex şi vârstă, 2009 (11) 40 37 35 30 20 20 10 50 1 1 0 5-14 32 18 17 31 26 25 15 33 15 10 6 15 9 2 1 15-24 25-34 15 3 4 4 5 6 35-44 45-54 55-64 65-74 75 Total Barbaţi Femei Depresia şi bolile cronice sunt factori semnificativi de risc pentru suicid în rândul persoanelor în vârstă. În plus, față de riscul de suicid crescut, depresia este asociată cu mai multe consecinţe negative asupra sănătăţii, inclusiv mortalitate prematură și calitate redusă a vieţii. Rata depresiei este deosebit de mare în rândul persoanelor în vârstă care primesc îngrijire la domiciliu sau trăiesc în instituții și în rândul celor cu boli cronice cum ar fi astmul, boala pulmonară obstructivă cronică, artrita şi bolile de inimă. (12) Tabelul 4. Principalele 10 cauze de deces, România 2012, ambele sexe Locul 1 0-4 ani Infecţii respiratorii inferioare 728 Prematuritate 720 5-14 ani Infecţii respiratorii inferioare 78 Înec 51 15-29 ani Accidente rutiere 483 3 Anomalii cardiace congenitale 327 Accidente rutiere 59 4 Asfixie la naştere 137 Epilepsie 23 Infecţii respiratorii inferioare 183 Înec 103 5 Accidente rutiere 33 Suicid 21 SIDA 143 6 Sepsis neonatal 30 Leucemie 21 IMA 76 7 Meningită 28 Otravire 14 Omucideri 61 Cădere 61 8 Leucemie 25 Boală renală 13 9 Defect de tub neural 22 10 Diaree 19 Anomalii cardiace congenitale 8 Arsuri 8 Cădere8 Limfoame 7 Accident vascular cerebral 59 Ciroză 57 Epilepsie 52 2 Suicid 343 30-59 ani Infarct miocardic acut 6125 Ciroză 4685 60-69 ani Infarct miocardic acut 7673 Accident vascular cerebral 5634 HTA 3039 >70 ani Infarct acut 40644 Accident cerebral 36505 HTA 24179 Cancer de trahee si plaman 3236 Cancer de colon şi rect 1470 Cancer de stomac 960 Bronsita cronica obstructiva 3824 Cancer de trahee şi plaman 3857 Cancer colon şi rect 3610 Ciroză 3101 Accidente rutiere 1065 Infecţii respiratorii inferioare 865 BPOC 857 Cancer de sân 1081 Cancer sân 800 Infecţii respiratorii inferioare 2475 Cardiomiopatii 2383 Cancer colon şi rect 1060 Cancer de ficat 799 Cancer de stomac 1959 Cancer de trahee si plămân 3229 Accident cerebral 3164 Suicid 1660 vascular Infecţii respiratorii inferioare 1290 Cancer oralşi orofaringian 1205 miocardic vascular (Obţinut prin prelucrarea tabelelor Estimated deaths ('000) by cause, sex and WHO Member State (1), 2012) (13) Persoanele în vârstă devin o proporție tot mai mare a populației. În anul 2000, populația de oameni în vârstă de peste 70 de ani a fost de 1,906 milioane; în anul 2012 a fost de 2 milioane; și se estimează că în 2020 acest număr va depăși 3 milioane. Astfel, devine din ce în ce mai important să se acorde atenție ratei ridicate a sinuciderii în rândul persoanelor în vârstă. Tabelul 5. Rata suicidului ajustatăîn funcţie de sex şi vârstă la 100 000 locuitori, 2012 5-14 ani 15-29 ani 30-59 ani 60-69 ani Total 0 7 17 18 Barbaţi 1 13 30 32 Femei 0 2 3 7 >70 ani 15 29 6 (Obţinut prin prelucrarea tabelelor Estimated deaths ('000) by cause, sex and WHO Member State (1), 2012) (13) Un alt mod de a înțelege aceste date este de a analiza cauzele de deces în România (Tabelul 4). Suicidul este pe locul 2 intre cauzele de deces la persoanele intre 15-29 ani, pe locul 5 intre 5-14 ani si 30-59 ani, apoi între 60-69 ani coboară pe locul 17 (398 cazuri), iar peste 70 de ani pe locul 24 (357 cazuri). Tabelul 6. Locul ocupat de suicid între cauzele de deces în funcţie de sex şi vârstă, 2012 5-14 ani 15-29 ani 30-59 ani 60-69 ani Total 5 2 5 17 Barbaţi 6 2 5 14 Femei 5 4 13 19 >70 ani 26 21 29 (Obţinut prin prelucrarea tabelelor Estimated deaths ('000) by cause, sex and WHO Member State (1), 2012) (13) 5) Justificarea elaborării acestui document Depresia este cea mai frecventă tulburare mintală, fiind un factor de risc important pentru comportamentul suicidar. În UE, la fiecare 9 minute o persoană moare ca urmare a sinuciderii şi se estimează că numărul tentativelor de suicid este de zeci de ori mai mare. Ratele suicidului raportate diferă între statele membre. Sănătatea presupune în egală măsură sănătatea mintală, din următoarele motive: una din patru persoane este afectată de o tulburare psihică cel puţin o dată în viaţă; depresia este cea mai frecventă tulburare psihică, în Europa fiind afectată una din şase femei şi se estimează că „în 2020 va fi cea mai frecventă boală din lumea dezvoltată şi a doua cauză de handicap”; în UE mor anual aproximativ 59000 de persoane prin sinucidere, dintre care 90% sufereau de tulburări mintale; categoriile vulnerabile şi marginalizate (şomerii, emigranţii, persoanele cu handicap, cei care au suferit abuzuri, consumatorii de substanţe psihotrope) sunt mai predispuse să fie afectate de probleme psihice.(1) Comportamentul suicidar are motivaţie multiplă şi poate avea o evoluție letală. El este rezultatul interacțiunii unor factori bio-psiho-sociali complexi, care includ probleme de sănătate mintală, izolare socială, vulnerabilitate biologică, traume, stres, violență în familie, boală şi abuzul de substanţe. Problemele de sănătate mintală reduc calitatea vieţii persoanelor afectate şi a familiilor lor, determinând cheltuieli care împovărează sistemul sanitar, social, economic, educaţional, juridic, penal şi de asigurări. Natura tragică și complexă a sinuciderii are consecințe traumatice pentru indivizii cu tentative de suicid și cei din jurul lor. Moartea unei persoane afectează părinți, copii, frați, bunici, precum și rude, prieteni, profesori, colegi și alţi cunoscuţi. Până în momentul de faţă nu a fost efectuată o cercetare amănunţită în România sau la nivel internațional cu privire la impactul sinuciderii asupra bunăstării celor rămaşi în viaţă. Primul Raport Mondial privind Violența și Sănătatea, publicat de Organizația Mondiala a Sănătății în octombrie 2002, indică faptul că sinuciderea este cea mai importantă cauză de deces violent în întreaga lume, determinând mai multe decese anual decât războiul și omuciderile combinate. Acest raport mai precizează că sinuciderea este una din principalele cauze de deces la nivel mondial și, prin urmare este o importantă problemă de sănătate publică.(2) În Rezoluţia Parlamentului European nr. 2008/2209(INI) din anul 2009, referitoare la sănătatea mintală, se specifică necesitatea prevenirii depresiei şi a sinuciderii în toate ţările membre ale Uniunii Europene.(1) Parlamentul European invită statele membre să elaboreze programe transsectoriale de prevenire a suicidului, din urmatoarele motive: - sinuciderea este o cauză semnificativă de mortalitate prematură în Europa, numărul deceselor fiind de circa 59000 pe an, - multe sinucideri sunt precedate de evoluţia unor tulburări psihice, adesea depresia, - rata sinuciderilor şi a tentativelor de sinucidere în rândul deţinuţilor este mai mare decât în populaţia generală, - elaborarea unor politici de reducere a numărului de cazuri de depresie şi sinucidere este în corelaţie directă cu protejarea demnităţii umane. Aceste programe ar trebui să se adreseze în special adulţilor tineri şi adolescenţilor, promovând un mod de viaţă sănătos, reducând o serie de factori de risc (accesul facil la medicamente, droguri, substanţe chimice toxice şi abuzul de alcool).(1) Prevenirea sinuciderii şi a depresiei este primul domeniu prioritar identificat în Pactul European, celelalte domenii fiind sănătatea mintală a tinerilor în cadrul sistemului de învăţământ; sănătatea mintală la locul de muncă; sănătatea mintală a persoanelor în vârstă; şi combaterea stigmatizării şi a excluderii sociale.(3) Sinuciderea este, în general, văzută ca o acțiune care poate fi prevenită. Pentru a obtine reducerea incidenta ei este nevoie de: a) o mai bună înțelegere a naturii sinuciderii și a comportamentului asociat suicidului, b) o strategie națională concepută pentru a mobiliza politici și servicii, c) educație cu privire la atitudinea publicului față de suicid și prevenirea acestuia. Prevenirea depresiei şi a sinuciderii necesită implementarea de programe transsectoriale axate pe promovarea unui mod de viaţă sănătos, reducerea factorilor de risc şi pe acordarea de sprijin şi monitorizarea persoanelor care au avut tentative de sinucidere, precum şi a familiilor persoanelor care s-au sinucis, accentuând faptul că depresia este o tulburare care poate fi tratată şi că sinuciderea este un act care poate fi prevenit. În acest context, dezvoltarea de reţele la nivel local este importantă pentru facilitarea accesului la informaţii şi sprijinirea autoajutorării. (1) Responsabilii politici şi factorii interesați sunt invitaţi să întreprindă acțiuni de prevenire a sinuciderii şi a depresiei care să includă următoarele : -îmbunătățirea pregătirii personalului din sistemul sanitar şi a principalilor responsabili de sănătatea mintală din sectorul social; -limitarea accesului la mijloacele care pot fi utilizate pentru comiterea suicidului: medicamente, droguri, abuzul de alcool; -luarea de măsuri pentru creșterea conștientizării publice, a profesioniştilor din domeniul sănătăţii şi din alte sectoare relevante pentru domeniul sănătății mintale; -luarea de măsuri pentru reducerea factorilor de risc pentru suicid, precum consumul excesiv de alcool, toxicomania, excluderea socială, depresia şi stresul; -punerea la dispoziţie a unor mecanisme de sprijin, cum ar fi asistenţa telefonică pentru persoanele care au încercat să se sinucidă şi pentru cele care au fost afectate de sinuciderea unei persoane apropiate.(3) Este necesar tratamentul persoanelor cu tentative de sinucidere şi psihoterapie pentru familiile persoanelor care s-au sinucis. Parlamentul European subliniază necesitatea formării unor „reţele regionale de informare destinate personalului medical, utilizatorilor serviciilor şi persoanelor cu probleme de sănătate mintală, familiilor, instituţiilor de învăţământ şi locurilor de muncă ale acestora, la care să aibă acces şi organismele locale şi publicul, cu scopul de a reduce frecvenţa cazurilor de depresie şi a comportamentului suicidar.” Numărul de apel de urgenţă unic european 112 trebuie sa fie cunoscut de publicul larg şi să fie „utilizabil în caz de tentative de sinucidere sau stări psihice de criză, pentru a permite intervenţia rapidă şi furnizarea de ajutor medical de urgenţă”.(1) Pentru combaterea stigmatizării şi a excluderii sociale trebuie organizate campanii de informare şi de sensibilizare a publicului prin intermediul tuturor mijloacelor de informare, inclusiv prin internet, la nivelul şcolilor şi al locurilor de muncă, urmărindu-se promovarea sănătăţii mintale, creşterea nivelului de cunoştinţe privind simptomele depresiei şi comportamentul suicidar, scăderea stigmatizării persoanelor cu tulburări mintale, încurajarea solicitării asistenţei medicale şi promovarea integrării active a persoanelor cu probleme de sănătate mintală.(1) O strategie națională mobilizează o gamă largă de indivizi și organizații, publice și private, care să se alăture în lupta de prevenire a suicidului prin coordonarea și dezvoltarea de servicii corespunzătoare în comunitățile din întreaga țară. În anul 2012, România a raportat OMS-ului o rată a suicidului de 10/ 100 000 şi s-a clasat pe locul 65 din 237 de ţări care au raportat către OMS statistici privind sinuciderea, fiind în treimea țărilor cu cele mai mari rate ale suicidului şi la mijlocul clasamentului țărilor în curs de dezvoltare. (4,5) Se observă că România depăşeşte rata medie a suicidului, de 9/100 000 locuitori, calculată la nivelul celor 237 de ţări. Totuşi pentru anul 2012 Institutul Naţional de Medicină Legală raportează o rată a suicidului de 13/100 000 locuitori, clasând astfel România pe locul 40 în clasamentul de mai sus, în cincimea ţărilor cu cele mai mari rate ale suicidului.(6) Comparând rata suicidului din România cu rata suicidului în ţările europene, se observă că România ocupă locul 12 în Europa şi locul 7 dintre cele 28 ţări ale Uniunii Europene, după Lituania, Ungaria, Polonia, Letonia, Finlanda şi Belgia, dintre care Polonia, Finlanda şi Belgia au adoptat o strategie de prevenţie a suicidului. Din cele 28 de ţări UE, 19 ţări au adoptat o strategie naţională de prevenţie a suicidului, Grecia fiind singura ţară care a aderat la UE înainte de 2004 şi încă nu are o strategie de prevenţie a suicidului. În acest funest clasament suntem urmaţi de Estonia, Cehia, Slovenia, Franţa, Croaţia, Austria, Suedia, Irlanda, Bulgaria şi Slovacia, care au rate ale suicidului peste 10%. Dintre aceste state doar Cehia şi Slovacia nu au strategii de prevenţie a suicidului. Dintre cele 13 ţări care au aderat la UE după 2004, doar 4 au o strategie de prevenţie a suicidului deşi înregistreaza cele mai mari rate ale suicidului. Guvernul României este conștient că sinuciderea este o problemă serioasă pentru comunitate şi a inclus prevenirea depresiei şi a suicidului în cadrul obiectivelor Programului Naţional de Sănătate Mintală şi Profilaxie în Patologia Psihiatrică,adoptat în anul 2015. Una dintre activităţile prevăzute a fi implementată în scopul 6) De ce România ar trebui să implementeze un Plan Național de Prevenire a Sinuciderii? 1. Rata de sinucidere în România este mai mare decât în multe alte țări. În anul 2013, spre exemplu, ca şi în anul urmator, sinuciderile s-au situat pe locul 1 în rândul circumstanţelor de morţi violente care au fost autopsiate la nivelul întregii ţări, fiind mai mare decât cel al victimelor generate de omucideri şi accidente rutiere la un loc, reprezentând 29% din totalul morţilor violente. Făcând un calcul simplu reiese că în anul 2013, în medie zilnic 8 români s-au sinucis.(1) Anul 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 Tabelul 1. Numărul de morţi violente raportate de INML 1996-2014 (1) Expertize pe Morţi Omor Accidente de Accidente cadavre violente circulaţie muncă 27975 16898 1034 3699 479 27986 16927 1047 3344 432 25836 16150 870 3114 328 23922 14353 863 2888 339 22553 13757 1024 2974 315 21893 13450 947 3027 281 22260 12688 873 2600 304 21886 13350 782 2611 329 21352 13024 617 2702 326 20919 12760 676 2990 297 20712 12634 559 2736 284 20618 12370 565 3125 372 21805 13083 617 3229 419 20925 12555 560 3057 292 20697 12418 529 2457 298 18745 10684 495 2350 225 19165 10540 489 2163 219 18942 10418 420 1978 199 19303 10037 394 1908 199 de Sinucideri 2933 3474 3660 3541 3967 3124 3486 3481 3236 2913 3187 2705 2802 2953 3050 2784 2753 2721 2552 În unele judeţe, de-a lungul anilor, s-a constatat creşterea atât a hetero- cât şi a autoagresivităţii. Aceste date statistice ar trebui să constituie o temă de cercetare multidisciplinară pentru elaborarea de propuneri de profilaxie socială. Se observă o rată crescută a suicidului la populațiile de adolescenţi și adulţi tineri (15-24 ani). Mai mulți tineri mor prin sinucidere decât din cauza bolilor. La începutul secolului 21, rata de sinucidere în România a fost cu 33% mai mare decât ratele de deces prin accidente de circulaţie. În anul 2005 şi în perioada 2007-2009 se observă scăderea numărului de sinucideri şi creşterea numărului de accidente rutiere, precum şi creşterea numărului de accidente de muncă în perioada 2007-2008. Se pune întrebarea câte din aceste accidente sunt de fapt sinucideri fals catalogate. 2. În medie 3000 de români mor prin suicid în fiecare an În România suicidul este a 13-a cauză de deces în populaţia generală, conform estimărilor OMS pentru anul 2012, depăşind totalitatea bolilor infecţioase şi parazitare, tuberculoza, diabetul zaharat, cancerul de pancreas, uterin şi de prostată, bolile renale şi accidentele rutiere. Numărul deceselor prin suicid se află pe locul 10 la bărbaţi şi pe locul 21 la femei. Numărul de sinucideri la femei este egal cu numărul de decese produse prin cancer cutanat, este cu 33% mai mare decât numărul deceselor produse prin cancer oral, de vezică, toate bolile psihice, căderi, şi dublu faţă de numarul deceselor produse prin TBC, boala cardiacă reumatoidă, ulcer gastric, otrăviri, înec şi omucideri.(2) În ultimii 19 ani în România s-au înregistrat în medie 8 decese în fiecare zi, cea mai mare creştere a numărului de sinucideri fiind înregistratăîn perioada 1997-2003, când a crescut cu aproximativ 17%. Numărul de sinucideri a înregistrat un vârf de 3967 în anul 2000, urmat de o uşoară reducere a numărului de sinucideri care a continuat până în 2006, şi o perioadă de platou până în 2014, cu oscilaţii sub 10%. Ratele de sinucidere la populaţia aparţinând etniilor minoritare sunt o preocupare serioasă, dar informații complete despre originile persoanelor care s-au sinucis lipsesc din datele statistice naţionale. Sinuciderea este o gravă problemă de sănătate publică şi din prisma numarului de potențiali ani de viață pierduți (PYLL) din cauza sinuciderii. In anul 2000, sinuciderea s-a clasat pe locul 7 (după infarctul miocardic acut, accidentele vasculare cerebrale, infecţiile respiratorii inferioare, cancerul pulmonar, ciroză şi HTA) în numarul de PYLL pentru barbaţii de toate vârstele, cu 105 ani la 1000 de barbaţi. Pentru femei, sinuciderea sa clasat pe locul 17 cu 20,4 PYLL la 1000 de femei.(3) Este dificil să se afle cifrele naționale exacte pentru comportamentele suicidare non-fatale, dar studii efectuate pe populaţia generală arată că ratele comportamentelor legate de suicid care nu determină decesul persoanei, pot fi de până la 100 de ori mai mari decât ratele sinuciderii. Asta înseamnă că p este 300 000 români în mod deliberat îşi fac rău în fiecare an. Un studiu efectuat în Canada a relevant că numărul anual de spitalizări datorate comportamentelor suicidare non-fatale a fost de șase ori mai mare decât numărul sinuciderilor. Cele mai mari rate de spitalizare au fost între 15-19 ani la femei și 35-39 ani la bărbați. Contrar percepției comune, spitalizarile barbaţilor au fost mai numeroase decât cele ale femeilor pentru aproape toate grupele de vârstă după 20 de ani. (4) Pe lângă încercările de suicid raportate şi spitalizări, comunicarea ideilor de suicid creşte, de asemenea, riscul suicidar. Un sondaj național de sănătate comunitară a raportat că 3,7% dintre persoanele peste 15 ani s-au gândit de sinucidere în ultimile 12 luni. (5) Se observă o creştere a ratei suicidului la barbaţi de 2 ori mai mare decât la femei in 1990 până la 18 în anul 2010. (6) Bărbații cel mai frecvent utilizează spânzurarea pentru realizarea actelor de suicid, rezultând mai puține oportunități de salvare. Femeile tind să utilizeze metode mai puțin letale (intoxicatie cu droguri, otrăvuri și gaze) în încercările lor de sinucidere și astfel au mai multe şanse de a supravieţui prin intervenţie medicală promtă. Rata de sinucidere la femei a scăzut de la 4,2/ 100 în 1990 până la 2 în 2012. (6) Ţinând cont de faptul că specialiştii apreciază că raportul tentativă de suicid/ suicid realizat este de 30 şi că anul în românia s-au înregistrat în ultimii 10 ani în medie 3000 de decese prin suicid, putem estima că au loc aproximativ 90 000 tentative de suicid/an. 3. Sinuciderea este o cauză importantă de deces pentru românii cu vârsta între 15- 29 ani. În anul 2012, sinuciderea a fost una din cele mai importante cauze de deces pentru barbaţii cu vârste cuprinse între 15 și 29 ani, mult mai mare decât numărul deceselor prin accidente rutiere. În anul 2012 sinuciderea a fost a 2-a cauză de deces la barbaţii cu vârsta între15-29 ani şi a 4-a cauză de deces la femeile din aceeaşi grupă de vârstă.(2) 4. Decesele prin suicid comparativ cu accidentele rutiere la tinerii cu vârsta între 15-29 ani În grupul de vârstă 5-29 ani, decesele produse prin accidente rutiere au fost ușor mai numeroase decât sinuciderile. Rata de deces prin accidente rutiere pentru tinerii între 15-29 ani în anul 2012 a fost de 10, cu un număr de 483 decese. Sinuciderile au urmat deceselor prin accidente rutiere, cu o rată de 7/100 000 locuitori (343 de decese), fiind una din principalele cauze de deces pentru tinerii români. În ultimii ani s-a observat că decesele prin accidente rutiere sunt în scădere, în timp ce ratele suicidului în rândul tinerilor au crescut.(1) 5. Sinuciderea este a treia cauză de deces în rândul adulţilor în primii ani de creştere a copiilor, cu vârste între 25-49 ani Sinucidere urmează cancerul şi bolile sistemului circulator, fiind una dintre cele mai importante cauze de deces în această grupă de vârstă şi este a doua cauză de deces pentru barbaţi. Unul dintre factorii principali care permit oamenilor să gestioneze stresul evident în viața cotidiană este o relație familială stabilă. Sinuciderea unui membru al familiei este unul dintre cei mai importanţi factori de stress cu care o familie se poate confrunta. Adulții cu vârsta între 25-49 ani sunt în primii lor ani de responsabilitate parentală și ratele de suicid ale 7) Iniţiative curente de prevenire a sinuciderii în România În Ordinul nr. 923 din 16 iulie 2004 privind aprobarea Strategiei Naţionale de Sănătate Publică se menţionează că “chiar dacă în România nu dispunem de studii epidemiologice recente, există suficiente indicii care sugerează, în ultimul deceniu, deteriorarea stării de sănătate mintală: deteriorarea generală a stării de sănătate a populaţiei, expansiunea abuzurilor şi a dependenţelor de substanţe psihoactive, creşterea ratei suicidului, suprasaturarea cu factori de stres a societăţii (declin economic, creşterea şomajului, scăderea nivelului de trai), expansiunea comportamentelor agresive şi violente, etc”. Printre obiectivele pentru îmbunătăţirea stării de sănătate a adolescentului se prevede scăderea morbidităţii şi mortalităţii specifice prin suicid şi realizarea unui studiu la nivel naţional privind evaluarea morbidităţii datorate suicidului. Guvernul României este conștient că sinuciderea este o problemă serioasă de sănătate publicăşi a inclus prevenirea suicidului în cadrul obiectivelor Programului Naţional de Sănătate Mintală şi Profilaxie în Patologia Psihiatrică, adoptat în anul 2015. Cluj Napoca Prof. Dr. Doina Cosman a fondat în 1993 prima organizaţie de prevenire a suicidului din ţară – Alianţa Antisuicid, iar în 1994 prima linie de consiliere telefonică pentru persoanele aflate în criză suicidară 0800 801 200, linie care a funcționat la nivel local în zona municipiului Cluj-Napoca. În 2010 Prof.Dr înfiinţează împreună cu Dr. Albert Veress Alianţa Română pentru Prevenţia Suicidului, iar în 2013 lansează prima linie gratuită de consiliere telefonică la nivel naţional, pentru persoanele aflate în criză suicidară şi apropiaţii acestora, deservită de voluntari instruiţi de Prof.Dr. Bucureşti În data de 2 noiembrie 2009 a fost înfiinţată Asociaţia de Suicidologie cu punct de lucru Centrul de Prevenire a Tentativelor de Suicid la Copii si Adolescenţi din cadrul Spitalul Clinic de Psihiatrie “Prof. Dr. Al. Obregia” din Bucureşti şi linia telefonică de urgenţă Telverde 0800.080 pentru copiii şi adolescenţii cu comportament iminent autodistructiv. Activităţile asociaţiei includ: -depistarea riscului suicidar la copii şi adolescenţi prin aplicarea de teste screening (ASEBA), validate în România, la elevii din municipiul Bucureşti şi alte judeţe din ţară; -consiliere şi psihoterapie, la deţinuţii cu tentative de suicid, în Penitenciarul Rahova şi Penitenciarul Târgşor; -grupuri de lucru cu părinţii – informarea asupra crizelor maturaţionale; -grupuri de dezvoltare personală pentru copii şi adolescenţi; -campanii de informare asupra nocivităţii fenomenului din punct de vedere individual şi social; -lobby pentru reglementări juridice cu sancţiuni clare împotriva persoanei care provoacă abuzul emoţional; -lobby pentru: scăderea mediatizării cazurilor de suicid; reducerea difuzării filmelor, emisiunilor, jurnalelor cu mare încărcătură agresivă; creşterea şi diversificarea ofertelor de mediatizare a modelelor de rezolvare a problemelor existenţiale în manieră constructivă; -formare continuă pentru grupul de voluntari ce răspund la Telverde; -formare continuă pentru echipa activă în şcoli; -conferinţe anuale; -întâlniri cu profesionişti din ţară şi străinătate – dezbateri şi schimburi profesionale transnaţionale şi transregionale. Constanţa Primul studiu constantean privind problematica suicidara a fost prezentat în mai 1992 la Colocviul International de Sanatate Mintala ”Societate si cultura” de la Bucuresti, abordând ca tema „Analiza comparativa asupra comportamentului suicidar la subiecti apartininand principalelor grupari etnice din Dobrogea”, reprezentand rezultatul unor cercetari realizate de 3 medici constanteni: Aurel Papari, Livia Fratiman și Matusa Rodica. Preocupările privind suicidul s-au intensificat după 2010, an în care Institutul de Antropologie “Francisc I. Rainer” al Academiei Române împreună cu Universitatea „Andrei Șaguna” au desfaşurat un amplu studiu privind comportamentul suicidar şi caracteristicile antropologice ale populației din Dobrogea: turci, tătari, ţigani, aromâni şi români. Studierea fenomenului suicidar în regiune a continuat în anii următori, rezultatele cercetărilor fiind prezentate cu ocazia meselor rotunde, workshopuri-lor şi simpozioanelor organizate pe această temă, atât pentru conştientizarea acestei probleme cât şi pentru formarea profesioniştilor din domeniile sociale. O atenție deosebită s-a acordat includerii in curricula studenților de la psihologie și asistență socială din cadrul Universității „Andrei Saguna” a unor aspecte privind abordarea multidisciplinară a acestei problematici. În 2015, Academia Oamenilor de Știință din România și Universitatea ”Andrei Șaguna” din Constanța au organizat, în zilele de 24 și 25 aprile, Conferinţa ”Suicidul-problemă majoră de sănătate publică” la care au fost prezentate rezultatele studiilor efectuate în cadrul Institutului de Antropologie “Francisc J. Rainer” de către Cristina Glavce, directorul institutului, Acad. Constantin Bălăceanu Stolnici şi Dr. Maria-Magdalena Dumitru cuprinse în lucrările “Problematica suicidului în România şi în lume” și “Perspectivă antropologică asupra suicidului”. Sub coordonarea științifică a Acad. Constantin Bălăceanu Stolnici, rector de onoare al Universității “Andrei Șaguna”, Prof. Dr. Angela Botez, coordonatorul secției de Filozofie, Teologie, Psihologie și Jurnalism a AOȘR, Prof. Nicolae Mitrofan, Președintele de Onoare al Institutului de Psihologie Judiciară și Prof. Dr. Aurel Papari, Președintele Univ. “Andrei Șaguna”, conferinta a oferit o abordare complexă, multidisciplinară, a fenomenului suicidar, prin participarea unor ilustre personalități, medici, sociologi, psihologi, juriști, teologi, jurnaliști, pedagogi. Pe parcursul celor două zile au fost analizate cauzele comportamentului suicidar, modalitățile frecvente de realizare, consecințele asupra familiei şi societății, dar și aspecte particulare, precum implicarea școlii și a mass-media, condițiile socio-economice, dezorientarea spirituală şi rolul comunității. În cadrul conferinţei s-au desfășurat două workshop-uri cu tema: „Școala și profilaxia suicidului”, și ”Fenomenul sinuciderii - aspecte etice ale reflectării în mass- media”, coordonate de profesori ai Univ. “Andrei Șaguna“, care au adus în atenția publicului aspecte actuale și conduite specifice de profilaxie și combatere, contribuind la elaborarea unor strategii locale și naționale în acest sens. La ediția a II-a a Conferinţei ”Suicidul-problemă majoră de sănătate publică”, desfășurată la Constanța, în zilele de 21 și 22 aprilie 2016, organizată de AOȘR și Universitatea ”Andrei Șaguna”, a fost prezentat un proiect de Plan Național de Prevenție a Suicidului, elaborat de Constantin Bălăceanu Stolnici, Aurel Papari și Maria Magdalena Dumitru, care a fost dezbătut, completat și adoptat ca propunere de Strategie Națională de Prevenție a Suicidului, care va fi transmisă Ministerului Sănătății. 8) Strategii Naționale de Prevenire a Sinuciderii aplicate în diferite țări ale lumii sau instituții: măsuri de sensibilizare, asistență și tratament, copii și adolescenți, adulți, persoane în vârstă, grupuri de risc, formare și dezvoltare, accesibilitatea metodelor de sinucidere, cunoștinte regionale, cerințe legale. mindbank/collection/country/austria Belarus În 2007 este emis Ordinul numărul 575 cu privire la măsurile de prevenire a sinuciderii și asistarea persoanelor care au comis tentative de sinucidere. Actul prezintă un set de măsuri de prevenire a sinuciderii şi introducerea unor forme de înregistrări medicale primare, informații despre persoana care a făcut o tentativă de suicid, ateliere de formare pentru cadrele medicale și alte măsuri. mindbank/collection/country/belarus Belgia Agenția Flamandă pentru Îngrijire și Sănătate (Guvernul Flamand) a adoptatin 2012 Planul Flamand de Acțiune pentru Prevenirea Suicidului 2012-2020 prevenirea sinuciderii, aceast Plan include cinci strategii de prevenire legate de persoanele cu tentative de suicid, îngrijirea supraviețuitorilor și tele-ajutor accesibil:mindbank/collection/country/belgium Brazilia Prin Ordonanţa GM 2542/2005s-a creat un grup de lucru pentru a dezvolta și implementa Strategia Națională pentru Prevenirea Sinuciderii, iar Ordonanţa 1876/2006a stabilit liniile directoare naționale pentru prevenirea sinuciderii, care urmează să fie aplicate în toate unitățile federale, cu respectarea competențelor celor trei niveluri de guvernare. Direcţiile Naţionale pentru Prevenirea Suicidului trebuie să fie organizate de Ministerul Sănătății, Direcțiile de Sănătate Publică, Direcțiile de Sănătate Municipale, instituții academice, organizații ale societății civile, agenții guvernamentale și non- guvernamentale, naționale și internaționale, care să permită: I - dezvoltarea de strategii de promovare a calității vieții, educație, protecție și recuperare a sănătății și prevenire a bolilor; II - dezvoltarea de strategii de informare, comunicare și conștientizare a societății, că sinuciderea este o problemă de sănătate publică care poate fi prevenită; III - organizarea unei îngrijiri complete on-line (promovare, prevenire, tratament și recuperare), la toate nivelurile de asistență, asigurarea accesului la diferite modalități terapeutice; IV - identificarea prevalenței factorilor determinanți și condițiile tentativelor de sinucidere,precum și factorii de protecție și dezvoltarea unor acțiuni intersectoriale de responsabilitate publică, fără a exclude răspunderea întregii societăți; V - promovarea și implementarea unor proiecte strategice, pe baza studiilor de rentabilitate, eficiență și calitate, precum și organizarea rețelei de îngrijire şi intervenţii în cazuri de tentativă de suicid; VI - contribuie la dezvoltarea unor metode de colectare și analiză a datelor, care să permită un management calificat, diseminarea de informații și cunoștințe; VII - promovează schimburile între Sistemul de Informații de Sănătate şi alte sisteme informaționale; VIII - promovează formarea continuă a cadrelor medicale din unități de asistență medicală primară, inclusiv Programul de Sănătate a Familiei, servicii de sănătate mintală, în unități de urgență, în conformitate cu principiile de integralitate și umanizare. În 2006 apare Prevenirea sinuciderii - Manual pentru profesioniștii din domeniul sănătății mintale,care include Strategia Națională pentru Prevenirea Suicidului:mindbank/collection/country/brazil Bulgaria Planul de acțiune pentru Programul Național "Prevenirea Sinuciderii în Republica Bulgaria între anii 2013 – 2018şi Planul de Acțiune pentru Programul Național de Prevenirea Suicidului în Republica Bulgaria, 2013 – 2018, au fost aprobate în august 2013, cu scopul de a reduce incidența tentativelor de suicid și mortalitatea prin sinucidere:mindbank/collection/country/bulgaria Canada În 2004, Asociația Canadiană pentru Prevenirea Suicidului a publicat Planul CASP- Prima Strategie Nationala de Prevenire a Sinuciderii în Canada,pus în aplicare în anul 2005. Cea de-a doua ediție a Planului CASP a fost lansată în 2009:mindbank/collection/country/canada Chile În 2013, Ministerul Sănătății propune Programul Național de Prevenire a Sinuciderii: Linii directoare pentru implementare. Având în vedere variabilitatea deosebita pe care fenomenul suicidar o prezintă între diferitele regiuni, acest program este regional și este coordonat de către ministerele regionale de Sănătate. El trebuie să fie permanent, intersectorial, public și privat, și include subiecte care au demonstrat eficacitate (OMS, 2009): • Un sistem de informare și monitorizare • Planuri de prevenire regionale intersectoriale • Formarea personalului medical • Intervenții preventive în școli • Sistemele de suport în criză • Lucrul cu mass-media. Modelul de intervenție propus se bazează pe intersectorialitate, ca o condiție esențială pentru prevenirea sinuciderii și instalarea graduală a Programului Național de Prevenire a Sinuciderii, estimandu-se căîn 3-4 ani să fie toate componentele instalate la nivel național. mindbank/collection/country/chile Costa Rica Adunarea Legislativă a aprobatin 2010 Documentul nr 17 - Crearea Institutului Național de Prevenire a Sinuciderii. Primul obiectiv al Institutului Național de Prevenire a Sinuciderii este de a promova, îndruma și efectua cercetări științifice privind sinuciderea, cu scopul de a spori gradul de informare asupra factorilor din jurul fenomenului de sinucidere. mindbank/collection/country/costa_rica Croaţia În 2011 a fost adoptat Programul pentru Prevenirea Suicidului la Copii și Tineri: 2011-2013, care pune accent pe prevenirea și intervențiile timpurii. mindbank/collection/country/croatia Danemarca O strategie națională daneză de prevenire a sinuciderii a fost conturată pentru prima dată în 1998, în publicaţia Consiliului Național Danez de Sănătate, intitulată Propunere pentru un Program Național de Prevenire a Sinuciderii și Tentativelor de Suicid în Danemarca. mindbank/collection/country/denmark O propunere pentru o strategie de prevenire a sinuciderii, în teritoriul autonom Groenlanda a fost elaborată și prezentată Parlamentului Groenlandei în 2004. peqqik/upload/rapport_-_engelsk.pdf Estonia Planul de Acțiune pentru Prevenirea Comportamentului Suicidar în Estonia stabilește strategii pentru prevenirea sinuciderii în rândul grupurilor țintă specifice, propune crearea unui Centru Național pentru coordonarea și dezvoltarea de inițiative de prevenire a sinuciderii, care încorporează și acţiuni de supraveghere și monitorizare. Elveţia În 2005, a fost publicat documentul “Suicid şi Prevenirea Sinuciderii în Elveția”de catre Biroul Federal al Sănătății din Elveția. Acesta prezintă în primele două capitole epidemiologia suicidului și tentativelor de suicid în Elveția comparativ cu datele internaționale și oferă o privire de ansamblu asupra factorilor care influențează sinuciderea sau tentativele de sinucidere. Capitolele 3 și 4 prezintă pe scurt diversele posibilități de prevenire a sinuciderii, precum și programele de prevenire a sinuciderii și proiectele realizate în alte țări. Capitolul 5 rezumă activitățile organizațiilor federale și private în domeniul prevenirii sinuciderii. Bazat pe acțiunile necesare prezentate în capitolul 6, capitolul 7 face bilanțul perspectivei Confederației. mindbank/collection/country/switzerland Finlanda
Plan National de Preventie a Suicidului 0079280001461915251
Course: International economics (DOMINICK SALVATORE)
University: Meiktila University of Economics
- Discover more from:
