- Information
- AI Chat
Tema-4 medicina de familie
Medicina Clinico
Preview text
Tema 4 „CONSULTUL CENTRAT PE PACIENT. COMUNICAREA – INSTRUMENT IMPORTANT ÎN ACTIVITATEA MEDICULUI DE FAMILIE. ASPECTE ETICE.”
1 medical. Tipurile, scopurile, particularităţile. Consultul medical este un schimb de informație relevantă între pacient şi medic care condiționează înțelegerea suferinței pacientului, stabilirea corectă a diagnosticului şi tratamentului şi formarea unei relații de încredere între pacient şi medic. Este unul de tip holistic – ia in consideratie toate aspectele vietii pacientului (fizice, psiho-sociale). Modele de abordare a pacientului: m. biomedical m. biopsihosocial deviere interviu disfunctional (când pacientul este guraliv, sau medicul este extrem de autoritar)
Tipuri: - Abordarea biomedicală; - Abordarea orientată spre diagnostic; - Modelul holistic; - Modelul folcloric; - Abordarea cuprinzătoare; - Abordarea bazată pe nevoile pacientului;
Modele de comunicare cu pacientul: SEGUE Calgary-Cambridge E4 comunicare centrata pe pacient model trifunctional
Scopurile consultului medical:
- formare relatie medic-pacient
- stabilire dialog
- colectare informatie
- intelegere viziune pacient
- informarea pacientului
- obtinerea acordului, luarea deciziei
- incheierea consultului
Particularitati: Medicul este expert din punct de vedere al cunoştinţelor medicale, diagnosticului şi actului terapeutic.
Pacientul este expert în datele pe care le aduce cu el: informaţia şi experienţa în sentimente, senzaţii, aşteptări, temeri. Medicul şi pacientul trebuie să: Colaboreze Să facă schimb de informaţie asupra subiectului în discuţie, Să accepte împreună măsurile care trebuiesc luate Să comunice eventualele consecinţe ale deciziei luate Procesul de consultaţie medicală de regulă decurge prin alternarea modelelor medical (initial) si biopsihosocial(ulterior). Medicul va începe prin a explora problema pacientului: idei, concepte, aşteptări, sentimente, gânduri, efecte înţelegerea experienţei de boală a pacientului Înţelegând problema, el va şti cum să îşi urmărească obiectivul propriu, aplicând modelul biologic al bolii pentru a ajunge la diagnostic: simptome, semne, investigaţii diagnostic diferenţial.. Decizia finală în ce priveşte modificarea comportamentului pacientului e ia de pacient, medicului revenind rolul de avocat, sau sfătuitor Competența medical; Competența juridică; Comunicarea verbal/ nonverbală;
Elementele esențiale, scopurile şi aptitudinile necesare pentru un interviu medical eficient:
- Formarea relației eficiente între medic şi pacient bazată pe abordare centrată pe pacient axată atît pe maladie cît şi pe experiența pacientului privind maladia, ținând cont de sentimentele, ideile şi valorile pacientului;
- Construirea dialogului în modul care ar permite pacientului să-şi exprime completamente gîndurile şi ideile fără a fi întrerupt;
- Colectarea informației cu folosirea inteligentă a întrebărilor deschise şi închise, clarificare şi rezumarea informației, încurajare şi ascultare activă cu folosirea limbajului verbal şi nonverbal (ex. contactul vizual, etc.);
- Înțelegerea viziunii pacientului în contextul statutul socioeconomic, spiritual, cultural, de vîrstă si sex şi reflectarea sentimentelor şi valorilor pacientului, îngrijorărilor şi aşteptărilor;
- Informarea pacientului în limbă înțeleasă, cu verificarea înțelegerii şi încurajarea întrebărilor;
- Obținerea acordului şi înțelegerii în rezolvarea problemelor pacientului cu încurajarea de participare în luare de decizii, verificarea complianței şi dorinței de a urma planul fixat şi identificarea resurselor şi suportului posibil;
- Încheierea consultului cu verificarea problemele discutate şi planificarea vizitelor următoare
2 biologic şi biopsihosocial al consultului. Caracteristica. Diferenţa. Modelul biomedical: Presupune concentrarea atenției asupra factorilor medicali şi biologici ai maladiei Centrat pe maladie Evaluarea pacientului este axată pe analiza simptoamelor şi sindroamelor Înţelege maladia ca a deviere de la funcţia fiziologică normală. Pacientul este privit ca un obiect/corp biologic, ce conţine o sumă de organe şi sisteme de organe, care la moment nu funcţionează corect. Interviul medical se face din punct de vedere a colectării informaţiei necesare Ignorează contextul psihologic, social, cultural, spiritual al maladiei şi neglijează rolul pacientului, suferinţele şi temerile lui în dezvoltarea, menţinerea şi rezolvarea procesului patologic. Accentul se pune pe corpul pacientului, nu pe persoana acestuia Se reduce la înțelegerea maladiei, ignoră înțelegerea bolii
Modelul biopsihosocial: Presupune abordarea atît a maladiei în sine cît şi a pacientului care are maladie. Fiecare persoană în parte are o experienţa unică a bolii, care se exprimă prin afectarea diferită a psihicului pacientului Caută poziţia corectă în interacţiune cu pacientul pentru a-i fi de ajutor cît mai mult posibil, abordând maladia în contextul experienţei personale şi valorilor psihologice, sociale, culturale, spirituale a pacientului Consultaţie centrată pe pacient, Exista două dimensiuni - corpul şi persoana, acordându-i prioritate experienței unice a pacientului referitor la maladie.
Caracteristici de baza a experientei bolii:
- sentimentele pacientului, în special temerile lui referitor la problemele de sănătate
- ideile pacientului despre ce este rău
- efectul bolii asupra activităţii zilnice
- aşteptările pacientului de la medic.
Diferente: *În cazul consultului medical conform modelului biopsihosocial Satisfactia pacientului este mai mare Colectarea anamnezei este mai calitativa Increderea pacientului faata de medic este mai mare Tratamentul poate da rezultate mai rapide
*În cazul consultului medical conform modelului biologic
Factorul psiho-emotional nu incurca medicul la punerea unui diagnostic corect si mai eficace.
3ţiile şi scopurile medicului de familie în timpul consultului medical. Elementele esențiale, scopurile şi aptitudinile necesare pentru un interviu medical eficient:
- Formarea relației eficiente între medic şi pacient bazată pe abordare centrată pe pacient axată atît pe maladie cît şi pe experiența pacientului privind maladia, ținând cont de sentimentele, ideile şi valorile pacientului;
- Construirea dialogului în modul care ar permite pacientului să-şi exprime completamente gîndurile şi ideile fără a fi întrerupt;
- Colectarea informației cu folosirea inteligentă a întrebărilor deschise şi închise, clarificare şi rezumarea informației, încurajare şi ascultare activă cu folosirea limbajului verbal şi nonverbal (ex. contactul vizual, etc.);
- Înțelegerea viziunii pacientului în contextul statutul socioeconomic, spiritual, cultural, de vîrstă si sex şi reflectarea sentimentelor şi valorilor pacientului, îngrijorărilor şi aşteptărilor;
- Informarea pacientului în limbă înțeleasă, cu verificarea înțelegerii şi încurajarea întrebărilor;
- Obținerea acordului şi înțelegerii în rezolvarea problemelor pacientului cu încurajarea de participare în luare de decizii, verificarea complianței şi dorinței de a urma planul fixat şi identificarea resurselor şi suportului posibil;
- Încheierea consultului cu verificarea problemele discutate şi planificarea vizitelor următoare
4 consultului medical. Ghidul Calgary-Cambridge. Ghidul Calgary Cambridge Centrat pe pacient:
- Inițierea interviului
- Colectarea informației
- Formarea relației
- Explicații şi planificare
- Încheierea sesiunii Centrat pe medic: Examinarea fizică
1) Inițierea interviului asigurare conditii pt o relatie pozitiva motivul adresarii la medic 2) Colectarea informației
7 pacientului şi consimţimântul informat, caracteristici, principii de utilizare practică în activitatea medicului de familie. Consimţământul informat explicit, tacit, implicit şi prezumtiv. Principiul de autonomie , la baza căruia stă dreptul persoanei de aşi determina liber regulile cărora ea se supune, este de o importanţă primordială şi coexistă cu conceptul legal de competenţă a pacientului. Se consideră competent pacientul care este apt de a percepe informaţia necesară, de a o memoriza, evalua şi utiliza în luarea unei decizii şi care poate lua decizii.
Pacientul poate face o alegere liberă, autonomă prin acordarea consimţământului informat, în cazul când această alegere este:
intenţionată;
ne influenţată;
luată prin înţelegere raţională.
Respectarea autonomiei presupune o condiţie importantă, cea de a informa corect pacientul: fără a-l forţa, a-l manipula etc.
Principiul autonomiei afirma ca echipa medicală (medici, asistente) trebuie să respecte alegerea făcută de pacient, chiar dacă nu este întru totul de acord cu ea. Ei, însă, pot interveni in cazul în care există suspiciuni referitor la natura informaţiei de care a dispus pacientul, la capacitatea acestuia de a o înţelege, la luarea deciziei în mod forţat.
Respectarea autonomiei presupune şi recunoaşterea pacientului ca personalitate unică. Fiinţa umană îşi formulează scopurile şi convingerile, motivele şi face alegerea în baza lor, îşi planifică viitorul.
Autonomia nu înseamnă doar dreptul la autodeterminarea corpului şi tratării lui; ea mai presupune şi dreptul de a beneficia de orice informaţie referitor la persoana sa, la modul său de viaţă, şi la sănătate, dreptul de a decide cui îi pot fi încredinţate unele date personale.
Autonomia pacientului și consimțământul informat
Consimţământul îi dă pacientului puterea şi îi oferă posibilitatea de a participa la luarea unor decizii importante pentru el, atâta timp cât el o doreşte şi are capacitatea de a o face.
Astfel, consimţământului informat:
Este trăsătura de bază a relaţiei medic-pacient, fiind expresia adevăratei fidelităţi profesionale. o Apără siguranţa autonomiei pacientului.
Este o cerinţă a principiului dreptăţii, care acordă pacientului putere juridică.
Un consimţământ valid cere ca pacientul să dispună de o informaţie adecvată despre maladie, planul de tratament, consecinţele posibile, alternativele, urmările acestor alternative, etc., înţelese ca o cerinţă a autonomiei şi dreptăţii. Ea implică unele obligaţii morale din partea lucrătorului medical de a furniza informaţia necesară, dar natura şi extinderea obligaţiilor legale este diferită în diferite jurisdicţii.
Scopul practic de implementare al consimţământului informat în context clinic, este de a asigura pacientul, în măsură rezonabilă, că nu va fi minţit sau constrâns, însă el nu garantează aceasta în cazul unui consimţământ formal, sau a unei informări insuficiente a pacientului.
Practica consimţământului informat
Există diferite tipuri de consimţământ informat: explicit, tacit, implicit, prezumtiv, fiecare din ele având rolul său în îngrijirile medicale.
Explicit – consimţimânt prin semnarea unui formular de consimţământ – doar acesta se semnează;
Tacit – dedus, decizie care nu este exprimat formal (rețete);
Implicit – care se înţelege de la sine, dedus din comportamentul sau acţiunile pacientului (implicarea pacientului);
Prezumtiv, presupus – reieşit din presupunerea că asta ar fi fost decizia, dacă pacientul ar fi fost în stare să o ia (moral foarte problematic).
Elementele consimțământului:
Descrierea stării de sănătate a pacientului;
Favorabilitatea tratamentului și riscurile de netratament;
Alternativele tratamentului;
Aspectele financiare;
8 nedăunării şi binefacerii. Principiul dreptăţii. Caracteristică scurtă. Principiul ne dăunării şi binefacerii
Principiul „nu dăuna” presupune datoria lucrătorului medical de a minimaliza răul şi de a proteja pacientul pe cît este posibil prin excluderea cauzei vătămării. Ne dăunarea este mai puţin pozitivă decât binefacerea; ea exprimă obligaţia de a evita vătămarea. Principiul ne dăunării afirmă că lucrătorul medical nu trebuie sa aducă daună sănătăţii altor persoane în mod intenţionat sau neintenţionat, şi mai mult decât atât, să-i protejeze pe cei care nu se pot apară singuri fie din cauza vârstei, fie a bolii sau a stării psihice.
Primum non nocere (din jurământul lui Hippocrates), este de fapt unul din principiile fundamentale ale bioeticii medicale. El presupune nu numai a nu dăuna, dar şi a preveni şi/sau exclude efectul dăunător, a furniza efectul benefic. Aceste prescripţii abstracte pot deveni valori operaţionale numai considerând ce este de dorit şi ce este de evitat. Ce este de dorit ar putea fi găsit în „declaraţiile despre drepturile omului”, ce am dori să evităm, apariţia unei dizabilităţi sau unei alte daune.
Principiul binefacerii cere instituţiilor medicale şi personalului lor de a da o consideraţie explicită relaţiilor şi posibilei discrepanţe între valorile sociale şi individuale. Principiul binefacerii (facerii de bine) presupune prevenirea răului şi contribuirea la bunăstarea pacientului. Corelaţii: principiul de paternalism - prerogativa medicul de a hotărî ce este mai bun pentru pacient; privilegiul terapeutic – dreptul medicului de a lua unele decizii fără consimţământ, spre exemplu, în caz de urgenţe majore pentru salvarea vieţii sau spitalizarea forţată a pacientului psihic pentru prevenirea suicidului.
Principiul dreptăţii este un principiu care obligă lucrătorul medical să trateze fiecare persoana în mod egal în procesul de îngrijire, independent de rasă, sex, stare civila, diagnostic, stare sociala, statut economic, convingeri religioase ale pacientului. Conceptul de dreptate cuprinde două dimensiuni de echitate: orizontală şi verticală;
primul spune “de a trata egal pe egali”, iar ultimul “de a trata diferit pe diferiţi”, în funcţie de inechitatea lor morală.
9 de sinceritate în practica medicului de familie. Dreptul pacientului la adevăr. Înşelarea „cu bună ştire”, atitudine, caracteristici. Conform principiu sincerității lucrătorul medical este dator să spună adevărul, să nu ducă în eroare sau să înşele pe cineva în mod intenţionat. Înşelătoria apare când în mod deliberat se minte sau se omite parţial sau în întregime adevărul.
Cei care subscriu teoriei deontologice spun că sinceritatea este absolut imperativă, iar minciuna este întotdeauna o greşeala. Cei care subscriu teoriei teleologice a eticii spun ca minciuna este uneori permisă daca un alt principiu al eticii este mai important decât cel al sincerităţii.
Principiile citate cel mai des care ar justifica minciuna sunt ne dăunarea şi binefacerea. În acest caz minciuna este numita "minciuna voită", „ înşelare cu bună ştire ”, menită să prevină răul şi să genereze binele.
Veridicitatea este obligaţia de a dezvolta o relaţie de încredere între lucrătorul medical şi pacient prin comunicarea adevărului şi recunoaşterea dreptului fiecărei persoane de a avea acces la informaţia care-l priveşte. De o semnificaţie deosebită în acest context sunt conceptele de binefacere şi ne dăunare, incitând la cântărire atentă între risc şi beneficiu. Principiul responsabilității cere lucrătorului medical să-şi asume responsabilitatea pentru acţiunile sale, pentru conduita sa profesională cu pacienţii. Din acest principiu etic reiese conceptul "standard de îngrijire", care stabileşte criterii de măsurare a îngrijirilor medicale şi serveşte ca bază în identificarea neglijentelor, din punct de vedere legal. Principiul etic este uneori mai presus de responsabilitatea legala. Asta înseamnă că odată ce o persoana îşi asuma responsabilitatea de a întreprinde un lucru, ea î-l va continua chiar daca la un moment dat apar careva inconveniente.
10 de confidenţialitate. Dificultăţi de aplicare practică. Excepţii de divulgare a informaţiei private, exemple. Medicul, din punct de vedere etic şi legal, este dator să respecte dreptul pacientului la confidenţialitate. La baza acestui drept stă autonomia pacientului. Implicarea pacientului în luarea deciziei este un moment important de autonomie, el devenind astfel partener activ al procesului curativ. Principiul confidenţialităţii mai presupune ca echipa medicala să nu dezvăluie informaţiile obţinute din relaţia cu pacientul altor persoane, care nu sunt implicate direct în îngrijirea acestuia. Atâta timp cât info nu părăsește sistemul se consideră confidențialitate păstrată.
Prevenirea problemelor legate de confidenţialitate :
Tema-4 medicina de familie
Course: Medicina Clinico
University: Universitatea de Stat de Medicina si Farmacie
